IMPORTANT: Acest articol nu a fost scris cu intenția de a genera un conflict între știință, cu precădere vizavii de următoarele arii/ domenii de studiu (psihiatrie, neurologie, neuropsihiatrie sau orice altă ramură a științei) și religie. Acest articol este o invitație la un dialog constructiv și sper eu interesant. De asemenea vă rog să aveți în vedere că interpretările ilustrate în cadrul acestui articol sunt de natură subiectivă.
Cu ocazia sărbătorilor pascale ortodoxe, având în vedere diversitatea religioasă și culturală a audienței acestui blog, ne-am gândit că în loc de urările obișnuite, să aducem în discuție o paralelă între câteva dintre ideile prezentate în Biblia creștină și descrierile simptomatologiei și fiziopatologiei ADHD-ului, așa cum este prezentată de neuroștiințele moderne.
Deși Biblia nu a fost scrisă cu intenția de a descrie ADHD-ul sau alte tulburări specifice de neurodezvoltare, unele pasaje abordează o serie de idei care se află în strânsă legătură cu înțelegerea modernă a ADHD-ului.
În cadrul secțiunilor următoare, pasajele din Biblie sunt citate conform Noii Traduceri în Limba Română (NTRL), regăsită pe site-ul Bible Gateway.
Cu mențiunea că aceste conexiuni trebuie abordate cu prudență, deoarece contextul și intenția originală din spatele pasajelor biblice poate avea substraturi complexe, propunem explorarea câtorva exemple.
Avea apostolul Pavel ADHD?
Deși Apostolul Pavel nu menționează în mod specific ADHD (tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție) în cartea Romani sau în alte părți ale Noului Testament, unii oameni au făcut o paralelă între anumite pasaje și înțelegerea modernă a ADHD. În Romani 7:15-20, Pavel scrie:
15 Căci nu înţeleg ceea ce fac, întrucât nu fac ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc! 16 Acum, dacă eu fac ceea ce nu vreau, sunt de acord că Legea este bună. 17 Prin urmare, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. 18 Eu ştiu că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea, întrucât vreau să fac ceea ce este bine, dar nu pot! 19 Căci nu fac binele pe care-l vreau, ci răul pe care nu vreau să-l fac! 20 Dacă eu fac ceea ce nu vreau, atunci nu eu sunt cel care fac, ci păcatul care locuieşte în mine.
Romani 7:15-20
Acest pasaj descrie o luptă interioară, în care Pavel se vede incapabil să facă lucrurile pe care le dorește să le facă, ajungând să facă lucrurile pe care nu dorește să le facă. Unele persoane au interpretat acest pasaj ca fiind o descriere a impulsivității, care este un simptom central al ADHD-ului.
De asemenea, există o asemănare între pasajul din Romani 7:15-20 și afirmația Dr. Russell A. Barkley despre persoanele cu ADHD, în contextul descrierii lipsei de comunicare dintre cele două părți ale creierului implicate preponderent în această afecțiune (partea din față – cortexul prefrontal și partea din spate, caudatul):
…știi ce trebuie să faci, doar că nu (poți să) faci, oricât de inteligent ai fi…
Dr. Russel A Barkley
Ambele descrieri se referă la provocarea de a nu putea acționa în conformitate cu intențiile proprii. În Romani 7:15-20, Pavel vorbește despre lupta de a vrea să înfăptuiască binele, însă în același timp se vedea incapabil să îl facă. În mod similar, afirmația Dr. Barkley sugerează că persoanele cu ADHD pot ști ce trebuie să facă, dar se luptă să își ducă la îndeplinire intențiile.
Cu toate acestea, este important de reținut că acest pasaj nu a fost scris având în vedere înțelegerea modernă a ADHD-ului și nu ar trebui să fie considerat ca o descriere directă sau exactă a acestei condiții. Probabil că Pavel discuta despre lupta mai largă dintre natura umană și dorința de a trăi o viață corectă, în conformitate cu valorile creștine.
Alte versete din Romani
Există de asemenea câteva pasaje suplimentare din Romani care pot fi legate de unele dintre provocările cu care se confruntă persoanele cu ADHD, așa cum sunt descrise de Dr. Russell A. Barkley.
Lupta cu autocontrolul:
dar în mădularele mele văd o altă lege, care este împotriva legii din mintea mea, făcându-mă prizonier al legii păcatului, care este în mădularele mele.
Romani 7:23
Persoanele cu ADHD se luptă adesea cu autocontrolul și impulsivitatea. Acest lucru poate duce la dificultăți în gestionarea propriilor emoții și acțiuni, ceea ce poate rezona cu descrierea lui Pavel despre „războiul” dintre legile minții și păcat.
Nevoia de sprijin extern:
În acelaşi fel, Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, pentru că noi nu ştim cum ar trebui să ne rugăm, ci Duhul Însuşi mijloceşte cu suspine nerostite
Romani 8:26
Dr. Barkley a subliniat importanța sprijinului extern pentru persoanele cu ADHD, inclusiv intervenții vizând ajustarea comportamentului, medicație și adaptări la școală sau la locul de muncă. Referirea lui Pavel la faptul că Duhul Sfânt oferă sprijin în vremuri de slăbiciune poate fi văzută ca fiind analogă cu sprijinul extern de care au nevoie persoanele cu ADHD.
Lupta pentru perseverență:
3 Dar nu numai atât, ci ne bucurăm şi în necazuri, ştiind că necazul produce răbdare, 4 răbdarea produce caracter matur, caracterul matur produce nădejde,
Romani 5:3-4
Persoanele cu ADHD pot întâmpina dificultăți în a persevera în sarcini sau situații dificile din cauza capacității reduse de menținere a atenție , impulsivitate și funcționare executivă. Mesajul lui Pavel din acest pasaj încurajează perseverența în fața provocărilor, ceea ce poate fi legat în mod vag de necesitatea ca persoanele cu ADHD să dezvolte strategii pentru a-și depăși dificultățile.
Alte apostile ale lui Pavel
După cum am menționat mai devreme, scrierile Apostolului Pavel nu au fost menite să descrie ADHD-ul sau alte tulburări specifice de neurodezvoltare. Accentul este pus pe explorarea aspectelor de natură spirituală, a condiției umane și a învățăturilor creștinismului.
Cu toate acestea, unele pasaje din celelalte epistole ale sale pot fi legate vag de anumite aspecte ale ADHD. Este esențial să abordăm aceste conexiuni cu prudență, deoarece contextul original și intenția din spatele scrierilor apostolului Pavel poate avea multe alte înțelesuri decât cele presupuse de către noi.
Importanța disciplinei de sine:
24 Nu ştiţi că toţi alergătorii din arenă încearcă să câştige, însă numai unul primeşte premiul? Alergaţi deci în aşa fel, încât să câştigaţi. 25 Alergătorii dau dovadă de stăpânire de sine în toate lucrurile, pentru a primi o cunună care se veştejeşte, însă noi facem aceasta pentru unacare nu se veştejeşte. 26 Astfel, eu nu alerg fără ţintă, nici nu mă bat ca unul care loveşte în vânt, 27ci îmi ţin trupul sub control şi mi-l fac sclav, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat.
1 Corintieni 9:24-27
Pasajul de mai sus face referire la importanța autodisciplinei, a concentrării și a determinării în atingerea unui obiectiv. Deși nu au legătură directă cu ADHD-ul, este important ca persoanele care se confruntă cu această condiție să dezvolte și să consolideze aceste abilități pe măsură ce își gestionează simptomele și provocările.
Lupta cu distragerea atenției:
8 În cele din urmă, fraţilor, tot ce este adevărat, tot ce este nobil, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este plăcut, tot ce este vrednic de admirat, orice faptă măreaţă, orice este vrednic de laudă, la acestea să vă gândiţi!
Filipeni 4:8
În acest verset, Pavel încurajează focalizarea pe gânduri pozitive și înălțătoare. Pentru persoanele cu ADHD, gestionarea distragerilor și menținerea concentrării pot fi adesea o adevărată provocare. Acest pasaj poate rezona cu cei care caută strategii pentru a-și redirecționa atenția către gânduri mai constructive și pozitive.
Importanța încurajărilor:
11 De aceea, încurajaţi-vă unii pe alţii şi întăriţi-vă unii pe alţii, aşa cum, de fapt, şi faceţi.
1 Tesaloniceni 5:11
Oferirea de sprijin și încurajarea sunt esențiale pentru persoanele cu ADHD în gestionarea afecțiunii. Mesajul apostolului Pavel de a se încuraja și de a se construi unii pe alții poate servi drept memento al puterii unei comunități de sprijin pentru cei cu ADHD.
Nevoia de răbdare și înțelegere:
29 Cel răbdător are mare pricepere,
Proverbe 14:29
dar cine este iute la mânie face prostii.
Persoanele cu ADHD se confruntă adesea cu impulsivitatea, care poate duce la nerăbdare și comportament temperamental. Acest pasaj evidențiază importanța răbdării, a înțelegerii și a autocontrolului, calități care pot fi utile persoanelor cu ADHD în gestionarea impulsivității lor.
Focalizarea pe momentul prezent:
34 Nu vă îngrijoraţi deci de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Îi este de ajuns zilei necazul ei.
Matei 6:34
Acest verset îi încurajează pe cititori să se concentreze asupra momentului prezent, mai degrabă decât să se îngrijoreze cu privire la viitor. Pentru persoanele cu ADHD, menținerea concentrării și a atenției poate fi o provocare, iar acestea pot beneficia de tehnici și strategii de conștientizare care promovează ancorarea în momentul prezent.
Deși aceste pasaje pot avea asemănări tematice cu aspecte ale ADHD, aceste pasaje abordează experiențe umane generale și învățături spirituale care pot fi aplicabile unei game largi de persoane, inclusiv celor cu ADHD.
Este important de reținut că Biblia, deși este un text religios și istoric esențial, nu este un document științific, iar scopul său principal nu este de a descrie sau explica afecțiuni medicale sau psihologice precum ADHD. Cu toate acestea, unii cercetători și profesioniști care lucrează în domeniul psihologiei, psihiatriei sau al îngrijirii pastorale ar putea folosi Biblia pentru a oferi îndrumare și sprijin spiritual persoanelor cu ADHD sau familiilor acestora, în funcție de convingerile lor religioase.
Studii care explorează relația dintre religie și ADHD
Deși această nișă de cercetare nu este la fel de extinsă ca și domeniul mai larg al religiei, spiritualității și sănătății mintale, există câteva studii abordează relația dintre practicile religioase și ADHD.
Beneficiile practicilor religioase și spirituale în ADHD
Un articol de analiză subliniază importanța luării în considerare a religiei și spiritualității în contextul sănătății mintale. Autorii discută potențiala relevanță a practicilor religioase pentru persoanele cu diverse afecțiuni de sănătate mintală, inclusiv ADHD. Ei semnalează necesitatea unor cercetări suplimentare pentru a înțelege mecanismele specifice prin care practicile religioase pot contribui în mod pozitiv la îmbunătățirea/ gestionarea sănătății mintale a persoanelor cu ADHD (Weber, S. R., & Pargament, K. I., 2014).
Un alt studiu explorează utilizarea tratamentelor de Medicină Complementară și Alternativă (CAM) pentru ADHD, inclusiv practicile de vindecare religioase și spirituale. Autorii au descoperit că, în rândul copiilor cu ADHD, cei care au folosit tratamente CAM au avut mai multe șanse să aibă un părinte care a raportat o importanță puternică a religiei în viața lor. Acest lucru sugerează că practicile și credințele religioase pot influența alegerea tratamentelor și intervențiilor pentru ADHD (Bussing, R. et al., 2003).
Deși nu se concentrează în mod specific pe practicile religioase, un alt studiu examinează eficacitatea practicilor de meditație de tip mindfulness în rândul adulților cu ADHD. Practicile mindfulness sunt adesea asociate cu tradițiile religioase și spirituale, în special cu Budismul. Autorii oferă o imagine de ansamblu a dovezilor actuale care susțin intervențiile bazate pe mindfulness pentru ADHD și discută potențialele beneficii și provocări ale încorporării practicilor de mindfulness în tratamentul ADHD (Mitchell, J. T., & Zylowska, L., 2013).
Impactul negativ al sentimentului de vinovăție indus religios asupra ADHD-ului
Deși majoritatea studiilor evidențiază impactul pozitiv pe care spiritualitatea și practicile religioase îl pot avea asupra gestionării ADHD-ului și a simptomelor specifice acestui diagnostic, am regăsit un studiu care explorează impactul negativ pe care sentimentul de vinovăție indus în plan religios prin noțiunea de păcat îl poate avea asupra persoanelor cu ADHD. Așadar, am decis să îl analizăm în detaliu pentru a vedea motivele.
Timmermans, M. & Stultiëns, R. explorează experiențe de vinovăție religioasă în rândul adulților cu ADHD din Olanda. Autorii au realizat interviuri cu 17 participanți și au analizat experiențele acestora folosind o abordare de tip Grounded Theory.
Constatările sugerează că adulții cu ADHD pot experimenta vinovăția indusă religios din cauza simptomelor lor, ceea ce ar putea avea un impact asupra sănătății lor mentale și a bunăstării generale. Autorii discută, de asemenea, despre importanța abordării vinovăției de ordin religios în tratamentul și sprijinul persoanelor cu ADHD, în special pentru cei care fac parte din comunitățile religioase.
Deși acest studiu nu se concentrează în mod specific pe creștinism, confesiunea religioasă practicată în mod predominant în Olanda este creștinismul, iar experiențele participanților pot fi influențate de credințele și practicile creștine.
Scopul și obiectivele studiului
Scopul studiului a fost de a înțelege modul în care sentimentul de vinovăție indus religios afectează persoanele cu ADHD și de a informa profesioniștii din domeniul sănătății mintale cu privire la impactul potențial al vinovăției religioase la această populație.
Metodologie
Studiul a utilizat o abordare de tip Grounded theory, metodă de cercetare calitativă concentrată pe dezvoltarea de teorii prin analiza sistematică a datelor colectate din interviuri, observații sau alte surse. Cercetătorii au realizat interviuri semi-structurate cu 17 adulți diagnosticați cu ADHD care s-au identificat ca fiind religioși. Participanții au fost recrutați prin intermediul unei clinici de sănătate mintală ambulatorie și al unui grup regional de sprijin pentru ADHD.
Interviurile au fost concepute pentru a explora experiențele participanților în ceea ce privește vinovăția religioasă, percepția lor cu privire la idea de vinovăție și impactul acestei percepții asupra calității vieții lor. Cercetătorii au folosit întrebări deschise pentru a-i încuraja pe participanți să își împărtășească experiențele personale și propriile gânduri fapt care a favorizat obținerea de date relevante în baza cărora s-a dezvoltat teoria emergentă.
Datele interviurilor au fost transcrise și analizate folosind o metodă aplicată în mod consecvent, care presupune compararea și contrastarea diferitelor seturi de date pentru a identifica teme și relațiile dintre ele. Cercetătorii au structurat organiza datele de ordin calitative pe categorii și subcategorii pentru a surprinde într-un mod cât mai clar experiențele și perspectivele participanților.
Rezultate
Analiza datelor a evidențiat mai multe teme legate de vinovăția religioasă la adulții cu ADHD:
Vinovăția ca rezultat al simptomelor de ADHD: Participanții au raportat că se simt vinovați din cauza simptomelor lor ADHD, cum ar fi uitarea, impulsivitatea și dezorganizarea. Respondenții au afirmat că simptomele de ADHD au contribuit la creșterea șanselor de a face greșeli sau de a nu reuși să îndeplinească așteptările comunităților lor religioase,fapt care a generat sentimente de vinovăție.
Rolul învățăturilor religioase: Participanții au considerat că învățăturile religioase cu privire la păcat, moralitate și responsabilitate personală au contribuit la dezvoltarea și persistența în timp a sentimentele lor de vinovăție. Respondenții au afirmat că s-au luptat să împace simptomele ADHD cu credințele lor religioase și adesea au simțit că nu reușeau să se ridice la înălțimea idealurilor lor religioase.
Impactul vinovăției asupra sănătății mintale: Experiența de vinovăție religioasă a fost asociată cu rezultate negative în ceea ce privește sănătatea mintală pentru unii respondenții din cadrul cercetării, cum ar fi anxietatea, depresia și stimă de sine scăzută. Aceștia au raportat, de asemenea, că sentimentele de vinovăție ar putea exacerba simptomele ADHD, generând astfel un cerc vicios.
Strategii de coping: Participanții au folosit diverse strategii pentru a face față vinovăției religioase, cum ar fi căutarea de sprijin din partea liderilor religioși, angajarea în practici spirituale sau apelarea la ajutor profesional. Unii participanți au constatat că înțelegerea și acceptarea diagnosticului lor de ADHD i-a ajutat să ofere un sens experiențelor lor și să reducă sentimentele de vinovăție.
Cercetătorii din spatele studiului au concluzionat că vinovăția religioasă poate juca un rol semnificativ în viața adulților cu ADHD și că profesioniștii din domeniul sănătății mintale ar trebui să fie conștienți de acest lucru atunci când lucrează cu clienți care practică o confesiune religioasă. Autorii studiului au subliniat importanța abordării sentimentului de vinovăție religioasă în tratamentul și susținerea persoanelor cu ADHD, în special pentru cei care fac parte în mod activ din comunități religioase.
De asemenea, cercetătorii au sugerat că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a explora relația dintre vinovăția religioasă și ADHD în diferite contexte culturale și religioase.
Constatările studiului derulat de către Timmermans și Stultiëns contribuie la înțelegerea modului în care vinovăția religioasă afectează persoanele cu ADHD. Rezultatele obținute în urma cercetării evidențiază impactul potențial al vinovăției religioase asupra sănătății mintale și importanța abordării acestui aspect în tratamentul și susținerea persoanelor cu ADHD.
Luând în considerare experiențele și provocările pe care sunt nevoite să le gestioneze persoanele cu ADHD care fac parte sau sunt adepții unei anumite religii, dorim să atragem atenția asupra nevoii de ajustare a intervențiilor și strategiilor de sprijin de către profesioniștii din domeniul sănătății mintale.
Deși acest studiu oferă o anumită perspectivă asupra relației dintre vinovăția indusă religios și ADHD, sunt necesare mai multe cercetări pentru a înțelege mai bine această legătură și implicațiile sale pentru persoanele cu ADHD în diferite tradiții religioase și contexte culturale.
Dorim ca prin acest articol să semnalăm și faptul că este extrem de important ca fiecare persoană să beneficieze de suport, de specialitate sau spiritual, ajustat propriilor nevoi și circumstanțe.
Concluzie
Așdar, precum am menționat la începutul acestui articol acest este o invitație la dezbatere și explorare a conexiunilor dintre religie și ADHD care merită explorate. Numărul cercetătorilor care examinează impactul credințelor, practicilor și spiritualității religioase asupra sănătății și bunăstării mentale este în creștere.
În viziunea noastră subiectivă, nu există un adevăr absolut tot ce trăim, explorăm, sau cunoaștem. Acesta este și va fi mereu marcat de un anumit grad de relativitate, însă doar explorând putem căpăta noi înțelesuri.
La final, am decis să împărtășesc un video, în cadrul căruia am încercat să pun in dialog trei personaje (Dr Russel A Barkley, Apostolul Pavel, Pastorul John MacArthur), fără intenții blasfemice sau de ridiculizare a vreunei confesiuni religioase.
Bibliografie
Bussing, R., Zima, B. T., Gary, F. A., & Garvan, C. W. (2003). Use of complementary and alternative medicine for symptoms of attention-deficit hyperactivity disorder. Psychiatric Services, 54(9), 1197-1202. http://dx.doi.org/10.1176/appi.ps.54.9.1197
Mitchell, J. T., & Zylowska, L. (2013). Mindfulness meditation training for attention-deficit/hyperactivity disorder in adulthood: current empirical support, treatment overview, and future directions. Cognitive and Behavioral Practice, 20(2), 172-191. http://dx.doi.org/10.1016/j.cbpra.2012.05.001
Timmermans, M., & Stultiëns, R. (2021). Religious guilt in ADHD: a qualitative research. Journal of Religion and Health, 60(3), 1979-1995. http://dx.doi.org/10.1007/s10943-021-01242-4
Weber, S. R., & Pargament, K. I. (2014). The role of religion and spirituality in mental health. Current Opinion in Psychiatry, 27(5), 358-363. http://dx.doi.org/10.1097/YCO.0000000000000080
Comentariile sunt închise